Chirurgie orală

Ansamblu de proceduri care implică taierea/extragerea de țesuturi din gură - extracții, rezectii apicale, etc

Extracțiile dentare


  • Atunci când vorbim despre procedurile dentare, scoaterea unui dinte (extracția) este una dintre cele mai neplăcute pentru pacienți. Procedura implică extragerea dintelui din alveola sa din osul maxilar. Înainte ca dentistul să considere extracția ca măsură necesară de tratament, el va face toate eforturile pentru a salva dintele respectiv (va încerca să îl repare, restaureze, vindece). Totuși, uneori poate fi prea târziu pentru a-l mai putea salva, și atunci extracția devine din păcate necesară.
  • Pot exista mai multe motive pentru extracțiile dentara.
    Printre acestea:
    • Dintele este foarte stricat/traumatizat. Unii dinți au probleme atât de mari (carii extreme, sau fracturi grave) încât reparația nu mai este posibilă. De exemplu dinții afectați de boli grave ale gingiilor (boli parodontale) pot avea nevoie să fie scoși. Pe măsură ce boala se agravează, dintele, susținut de din ce în ce mai puțin os, începe să se clatine atât de tare încât extragerea sa rămâne singura soluție.
    • Dinți poziționați prost. Pentru a evita posibilele complicații care pot rezulta într-un eventual impact negativ asupra sănătății întregii guri, dentistul poate recomanda extragerea dinților prost aliniați sau care sunt esențialmente inutili (nu au un alt dinte pe maxilarul opus pe care să poată mușca).
    • Unele tratamente ortodontice, ca de exemplu aparatele dentare, pot avea nevoie de o extracție pentru a obține spațiul necesar pentru o aliniere corectă și frumoasă a celorlalți dinți.
    • Dinți “în plus” (numiți și dinți supra-numerari). Aceștia pot bloca erupția altor dinți.
    • Radiații – unele tratamente cu radiații ale capului și/sau gatului pot necesita extracția unor dinți din câmpul de acțiune al razelor, pentru a evita posibilele complicații ca de exemplu infecțiile.
    • Chimioterapie – aceasta slăbește sistemul imunitar și crește riscul infecțiilor dentare, ceea ce poate duce la necesitatea de a extrage unii dinți.
    • Transplante de organe – medicamentele imuno-supresoare prescrise după transplanturile de organe pot mări riscul infecțiilor dentare.
  • Dinții care se extrag in mod curent. Molarii de minte sunt dinții care sunt scoși cel mai frecvent. Mulți dentiști, de altfel, vă vor recomanda extragerea acestor dinți înainte de a fi deplin dezvoltați (deci înainte de anii adolescenței) pentru a putea elimina posibilele probleme. Una din problemele comune este eruperea mai tardivă a unui dinte care, din cauza celorlalți, nu mai are loc să crească. Alte probleme asociate cu acești dinți sunt infecțiile, carierea dinților alăturați, afectarea mușcăturii, și problemele gingivale. Extragerea unor dinți permanenți poate fi uneori necesară pentru a obtine spatiu in cadrul unor tratamente ortodontice.
  • Tipuri de extracții dentare Există două tipuri de extracții dentare:
    • Extracții simple – acestea sunt executate pe dinții care sunt vizibili in gură. Acestea pot fi efectuate destul de ușor, și de obicei se fac sub anestezie locala, cu sau fără medicație anti-anxietate sau sedare.
    • Extracții chirurgicale – acestea se fac asupra dinților care nu pot fi ușor de văzut in gura, sau la care se ajunge greu, fie pentru că s-au rupt la nivelul gingiei, fie pentru că nu au ieșit încă. Aceste operații se fac de către dentiștii experimentați sau de către chirurgi. Ele necesita sectionarea gingiei, indepartarea ei și expunerea osului alveolar. Daca dintele este vizibil, el se extrage, daca nu, se indeparteaza portiuni de os pentru a-l descoperi. Uneori dintele nu poate fi scos in intregime și trebuie sectionat in bucati. Aceste operații se fac de asemenea sub anestezie locală și/sau sedare.
  • Pregătirea pentru extracția unui dinte. Înainte de o extracție, dentistul va va cere informatii despre istoria dumneavoastră medicală, și vă va face câteva radiografii. Unii dentiști vă vor recomanda sa luați antibiotice înainte și după intervenția chirurgicală. Acestea sunt date în general pacienților cu infecții sau cu sisteme imunitare slăbite la timpul chirurgiei, celor care sunt deja într-un alt tratament chirurgical de durată.

    Pentru a evita posibilele complicații, trebuie să-l informați pe dentist despre toate tratamentele medicamentoase (cu sau fara prescriptie, sau chiar și cele herbale) pe care le luați. De exemplu aspirina încetinește coagularea sângelui, gingko biloba și ginseng de asemenea afectează viteza coagulării.

    Mulți pacienți preferă să fie sedați pentru o extracție dentara. Opțiunile posibile sunt oxidul nitric (gazul ilariant), un sedativ oral (de exemplu Valium), sau unul intravenos. Dacă optați pentru oxidul nitric, puteți conduce mașina până acasă. Dacă alegeți celelalte variante, vă rugam să vă conducă un prieten, sau să luați un taxi.
  • La ce sa va așteptați în timpul unei extracții. Înainte de extracție, dentistul va anestezia ușor dintele care urmează să fie extras, gingia înconjurătoare, și zona maxilarului. In general, pentru a elimina orice disconfort, se injectează un anestetic local ca Novocaina sau Lidocaina.
    • In cazul extracției simple: Dentistul va prinde dintele cu un clește special și va clătina dintele puțin, înainte și înapoi, pentru a-l slabi. Uneori se folosește și un instrument tăietor numit ‘luxator’, care se introduce între dinte și gingie. Se mai pot folosi și așa-numitele “elevatoare”, care arata ca niște mici șurubelnițe. De regulă dentistul mai întâi va insera un astfel de elevator între dinte și osul înconjurător pentru a pune putina presiune pe dinte, ceea ce va largi alveola dintelui și îi va separa ligamentul.
    • In cazul extracției chirurgicale: Aceste proceduri sunt în general mai complicate, așa că dentistul probabil vă va seda înainte de anestezie. In unele cazuri, gingia sau osul pot acoperi sau înconjura dintele, ceea ce face ca accesul la zona afectate să fie dificila. In acest caz, țesutul respectiv va trebui dat la o parte pentru a ajunge la dintele care are nevoie de extracție. In cazul in care dintele este atât foarte bine ancorat in alveola sa, dentistul trebuie să îl taie in bucăți mai mici care sa fie îndepărtate individual.

      Uneori este necesar sa vi se aplice fire de sutura și/sau să vi se adauge os (natural sau sintetic) în locul extracției după procedură. Unele fire sunt resorbabile și vor dispărea de la sine, altele nu, caz în care dentistul va trebui sa le îndepărteze, de regulă cam la o săptămâna după extracție.


Molarii (măselele) de minte


  • De ce avem molari de minte ? Adulții pot avea un număr maxim de 32 de dinți. Molarii de minte sunt ultimii care apar, și sunt poziționați chiar în spatele danturii. De obicei apar între 17 și 25 de ani, dar uneori pot apărea chiar și mult mai târziu.

    Oamenii moderni nu mai au nevoie de acești molari, și, oricum, de obicei au maxilarele prea mici pentru a putea primi toți cei 32 de dinți – în general oamenii au loc numai pentru 28 de dinți. Așadar, dacă toți dinții sunt prezenți, și sunt sănătoși, este foarte posibil să nu mai fie suficient spațiu ca și acești molari de minte să iasă așa cum trebuie.
  • Molarii de minte creează deci probleme ? Întotdeauna ? Nu, nu neapărat. Dacă există suficient loc, ei vor erupe (ieși) într-o poziție corectă și utilă, și nu vor crea mai multe probleme decât ceilalți dinți. Uneori este posibil să existe un ușor disconfort atunci când ies, dar aceasta este o problema pur temporară, care dispare de îndată ce acești dinți sunt în poziție.

    Dacă însă nu există acest spațiu, molarii de minte vor încerca să iasă, dar se vor împiedica de dinții din fața lor. În consecința, ei vor ieși strâmbi, sub un unghi.
  • Care sunt deci problemele pe care le-as putea avea ? Dacă o parte a molarului de minte a ieșit prin gingie și o parte este încă acoperită, atunci gingia se poate umfla și inflama. Particulele de alimente și bacteriile se pot aduna sub marginea gingiei, și va fi foarte dificil să curățați acea zona în mod corect. Această problemă este temporară, și se poate soluționa în parte prin utilizarea apei de gură, a metodelor speciale de curățire, și poate și luarea unor antibiotice pentru a vindeca infecțiile.

    Dacă problema devine mai serioasă, și persistă, este poate mai bine să scoateți acest dinte.
  • Ce pot face acasă, fără asistența dentistului ? Clătirea gurii cu apă caldă în care s-a pus o linguriță de sare va ajuta la reducerea inflamării și a durerii. Plimbați apa sărată în jurul dintelui, încercând să pătrundeți în zonele în care periuța de dinți nu poate ajunge. Acest lucru ar trebui făcut de câteva ori pe zi.

    O apă antibacteriană de gură poate de asemenea ajuta la reducerea inflamării. Medicamentele analgezice gen aspirină sau paracetamol pot fi și ele o soluție pe termen scurt, dar ar trebui să veniți la dentist daca durerea persistă. Aceste medicamente vor trebui întotdeauna să fie înghițite și niciodată să nu fie puse pe zona dureroasă.
  • Și dacă cele de mai sus nu ajută ? Dacă durerea nu trece, sau dacă aveți dificultăți în deschiderea gurii, ar trebui sa veniți la dentist. Acesta vă va face probabil niște radiografii care îi vor permite să vadă poziția rădăcinii, și direcția pe care vrea să meargă dintele, și să estimeze dacă molarul are suficient loc să iasă în mod corect.
  • Care sunt principalele motive pentru care se recomandă extragerea molarilor de minte Dentistul vă va sfătui să le scoateți dacă:
    • este limpede că nu vor avea loc să iasă într-o poziție normala și utilă, și în plus vă creează un disconfort
    • au ieșit numai parțial, și au tendința sa se carieze (deoarece sunt mult mai greu de curățat decât ceilalți dinți)
    • creează durere
  • Sunt măselele de minte greu de extras ? Aceasta depinde de poziția și de forma rădăcinilor. Dentistul vă va putea spune cât de dificil (sau de ușor) este să le scoateți pe ale dumneavoastră după ce se va uita la radiografii. De obicei măselele de minte de pe maxilarul superior sunt mai ușor de scos decât cele de pe cel inferior, care sunt probabil și mai strâmbe. De asemenea, dentistul vă va putea spune dacă este posibil să le scoateți la cabinetul dentar, sau dacă nu cumva este de preferat să le scoateți la un dentist chirurg (la spital). Rar de tot se poate întâmpla să simțiți o oarecare amorțeala a buzei de jos după extragerea unei măsele de minte de pe acel maxilar – veți fi informat dacă această posibilitate există în cazul dumneavoastră.

    În timpul extracției, se va folosi o anestezie locală (ca atunci când vi se tratează o carie oarecare), sau poate va trebui să fiți sedat. Un anestezic general (care vă adoarme) poate fi de asemenea folosit, dar acest lucru se face numai într-un mediu spitalicesc.
  • Scoaterea unui molar de minte îmi va afecta cumva gura sau fața ? Scoaterea măselelor de minte poate produce ocazional inflamare și umflare a gingiei, dar, după câteva zile, de îndată ce zona se vindecă, nu va fi nici o diferența în aspectul dumneavoastră. Gura o veți simți mai confortabilă și mai puțin aglomerată, în special dacă măselele de minte nu ieșiseră corect.
  • La ce ar trebui sa mă aștept după scoaterea unei masele de minte ? Disconfortul pe care-l veți simți va depinde de cât de ușoara a fost extracția. De obicei există putină umflare a zonei pentru câteva zile, și este deci important să urmați sfaturile pe care le veți primi cu privire la ce puteți face ca să ajutați vindecarea. Unele persoane găsesc că remediile homeopatice ajută să reducă disconfortul. De obicei analgezicele ca Paracetamolul sau Ibuprofenul înlătură durerile. Cel mai bine este să fiți relaxat și liniștit și să evitați fumatul și băutură pentru 24 de ore după extracție pentru a fi siguri că nu există sângerare. Este posibil să vi se pună unele copci care să închidă gingia și sa îi grăbească vindecarea – probabil că dentistul va dori să vă vadă din nou după aproximativ o săptămână ca să verifice cum merge vindecarea și să înlăture copcile puse.
  • Cât costă ? Costul extracției unui molar de minte variază proporțional cu gradul de dificultate al extracției și cu locul ei – în cabinetul dentar sau în spital. Vă sfătuim să cereți o estimare scrisă înainte de a începe tratamentul.